Teorie · A6 Mulțimi. Numere · clasa a VI-a
Numere întregi în clasa a VI-a: axa, modulul, operațiile, puterile și regulile semnelor
Mulțimea numerelor întregi pe axă, opusul, modulul și compararea, apoi adunarea, scăderea, înmulțirea, împărțirea și puterile cu regulile semnelor, ordinea operațiilor și primele inecuații în Z, cu exemple rezolvate pentru clasa a VI-a.
De unde vine
Semnele $+$ și $-$ sunt mai tinere decât numerele negative. Prima lor apariție într-o carte tipărită este în aritmetica comercială a lui Johannes Widman, publicată la Leipzig în 1489. Acolo ele nu însemnau nici adunare și scădere, nici numere pozitive și negative, ci surplus și lipsă la negoț: un balot putea cântări „$4$ centner $+$ $5$ pfund” sau „$5$ centner $-$ $17$ pfund”, adică puțin peste sau puțin sub o greutate dată.
Ideea de „lipsă” sau „datorie” a ajutat și la acceptarea rezultatelor negative. Italianul Leonardo din Pisa, numit Fibonacci, a admis în cartea sa „Liber Abaci” (1202) soluții negative la probleme cu bani, pe care le-a interpretat drept datorii; mai târziu, într-o lucrare din 1225, le-a interpretat drept pierderi. Este aceeași imagine pe care o folosești azi când spui că un cont „pe minus” are un sold negativ.
La ce folosește
Un scafandru se află la $12$ m sub suprafața apei, adică la $-12$ m. După ce urcă $5$ m, adâncimea lui este $-12+5=-7$ m: tot sub apă, dar mai aproape de suprafață.
În clasamentul unui campionat de fotbal apare golaverajul: golurile marcate minus golurile primite. O echipă care a marcat $18$ goluri și a primit $25$ are golaverajul $18-25=-7$, iar la egalitate de puncte este clasată după una cu golaveraj mai mare.
La un concurs, un răspuns corect aduce $3$ puncte, iar unul greșit $-1$ punct. Cu $10$ răspunsuri corecte și $4$ greșite, punctajul este $10\cdot 3+4\cdot(-1)=26$.
De bază
Din clasa a V-a știi să scazi numere naturale, dar $3-5$ nu avea sens: nu poți lua $5$ dintr-un $3$. În clasa a VI-a apar numerele întregi, $\mathbb{Z}=\{\ldots,-3,-2,-1,0,1,2,3,\ldots\}$, și atunci $3-5=-2$. Numerele naturale sunt și ele întregi, deci tot ce știai rămâne adevărat.
Pe axa numerelor, negativele stau la stânga lui $0$. Dintre două numere întregi, mai mare este cel aflat mai la dreapta. Opusul lui $a$ este $-a$, simetricul lui față de $0$. Modulul $|a|$ este distanța de la $a$ la $0$, deci nu este niciodată negativ.
Exemplu: ordonează crescător $-5$, $3$, $-12$, $0$, $7$, $-1$. Negativele vin primele, iar dintre ele cel cu modulul cel mai mare este cel mai mic: $-12<-5<-1<0<3<7$. Și un calcul cu module: $|-8|+|3|-|-5|=8+3-5=6$.
Adunarea se poate citi pe axă: $a+b$ înseamnă să pornești din $a$ și să mergi $b$ pași — la dreapta dacă $b$ este pozitiv, la stânga dacă este negativ.
Exemplul 2: $-4+7$: pornești din $-4$ și mergi $7$ pași la dreapta; treci de $0$ după $4$ pași și mai faci $3$, deci $-4+7=3$. Iar $2-9$: pornești din $2$ și mergi $9$ pași la stânga, deci $2-9=-7$.
La împărțire, în clasa a VI-a lucrezi doar când deîmpărțitul este multiplu al împărțitorului: $(-35):7=-5$, semnele fiind diferite. Împărțirea $(-7):2$ nu are rezultat întreg, așa că nu o faci încă.
Mediu
Proprietățile adunării și înmulțirii din clasa a V-a — comutativitatea, asocierea, factorul comun — rămân valabile în $\mathbb{Z}$. Folosite bine, scurtează calculul.
Exemplu: $(-25)\cdot 17\cdot(-4)$. Schimbi ordinea factorilor și grupezi $(-25)\cdot(-4)=100$, apoi $100\cdot 17=1700$. Iar $(-13)\cdot 47+(-13)\cdot 53=(-13)\cdot(47+53)=(-13)\cdot 100=-1300$ — factorul comun $-13$ scoate calculul lung.
Regulile de calcul cu puteri din clasa a V-a se aplică și pentru o bază negativă: la înmulțire exponenții se adună, la împărțire se scad, la putere se înmulțesc.
Exemplul 2: $(-5)^7\cdot(-5)^3:(-5)^8=(-5)^{7+3-8}=(-5)^2=25$. Și $\left[(-2)^3\right]^2=(-2)^6=64$, pozitiv, pentru că $6$ este par.
Ordinea operațiilor este aceeași: întâi parantezele rotunde, apoi cele pătrate, în fiecare întâi puterile, apoi înmulțirile și împărțirile, la sfârșit adunările și scăderile.
Exemplul 3: $20-\left[(-3)^2-4\cdot(-2)\right]:(-17)$. În paranteza pătrată: $(-3)^2=9$ și $4\cdot(-2)=-8$, deci $9-(-8)=17$. Apoi $17:(-17)=-1$ și $20-(-1)=21$.
Avansat
În clasa a VI-a apar și primele inecuații și probleme de tipul „găsește toate numerele întregi pentru care…”. Ideea este să aduci condiția la o formă simplă, apoi să enumeri toate valorile.
Ideea 1 — la o dublă inegalitate faci aceeași operație în toate cele trei părți.
Exemplu: numerele întregi $x$ pentru care $-3<2x-1\le 5$. Aduni $1$ peste tot: $-2<2x\le 6$. Împarți peste tot la $2$, un număr pozitiv: $-1<x\le 3$. Numărul $-1$ nu intră (inegalitate strictă), $3$ intră, deci $x\in\{0,1,2,3\}$.
Ideea 2 — o împărțire este exactă doar când împărțitorul este un divizor. În $\mathbb{Z}$ divizorii au și variantă negativă.
Exemplul 2: numerele întregi $x$ pentru care $6:(x-2)$ este număr întreg. Trebuie ca $x-2$ să fie unul dintre $\pm 1$, $\pm 2$, $\pm 3$, $\pm 6$. Adunând $2$: $x\in\{-4,-1,0,1,3,4,5,8\}$ — opt valori, nu patru, cum ar ieși dacă ai uita divizorii negativi. Verificare pentru $x=-4$: $6:(-6)=-1$.
Greșeli frecvente
Compararea numerelor negative după modul: $8>3$, dar $-8<-3$. Pe axă, $-8$ este mai la stânga.
Modulul scris cu minus: $|-5|=5$, nu $-5$. Modulul este o distanță și nu poate fi negativ.
Credința că $-a$ este mereu negativ: dacă $a=-4$, atunci $-a=-(-4)=4$, un număr pozitiv.
Scăderea făcută „invers”: $2-9$ nu este $7$ (adică $9-2$), ci $-7$. Când scazi un număr mai mare, rezultatul este negativ.
Împărțirea forțată: $(-7):2$ nu are rezultat întreg. În clasa a VI-a, în $\mathbb{Z}$ împarți doar când deîmpărțitul este multiplu al împărțitorului.
Divizorii negativi uitați: la „$6:(x-2)$ întreg”, $x-2$ poate fi și $-1$, $-2$, $-3$ sau $-6$, deci valorile lui $x$ sunt opt, nu patru.
Surse pentru partea istorică
- Johannes Widman, aritmetica comercială publicată la Leipzig în 1489: prima folosire tipărită a semnelor + și −, cu sensul de surplus și lipsă la greutatea baloturilor („4 centner + 5 pfund”, „5 centner − 17 pfund”) — mathshistory.st-andrews.ac.uk
- Fibonacci a admis soluții negative în probleme financiare, interpretate ca datorii (capitolul 13 din Liber Abaci, 1202), și mai târziu ca pierderi (în Flos, 1225) — en.wikipedia.org
Text generat cu ajutorul unui model AI și verificat înainte de publicare.