Teorie · A3 Mulțimi. Numere · clasele V–VI

Divizibilitate: criterii, numere prime, cel mai mare divizor comun și cel mai mic multiplu comun

Criteriile de divizibilitate cu 2, 5, 10, 3 și 9, numerele prime, descompunerea în factori, c.m.m.d.c. și c.m.m.m.c., explicate de la regulă la problemele care cer o idee, cu exemple rezolvate.

De unde vine

Multe dintre ideile pe care le înveți despre divizibilitate se află deja în „Elementele” lui Euclid, scrise în jurul anului 300 î.Hr. În cartea a VII-a, Euclid descrie metoda de aflare a celui mai mare divizor comun prin împărțiri repetate, numită azi algoritmul lui Euclid. În cartea a IX-a demonstrează că numerele prime sunt infinit de multe: oricâte numere prime ai enumera, există mereu unul care lipsește din listă.

Pentru găsirea numerelor prime mici se folosește „ciurul lui Eratostene”: scrii numerele la rând și tai, pe rând, multiplii fiecărui număr prim; ce rămâne netăiat este prim. Eratostene din Cirene a trăit în secolul al III-lea î.Hr. Cea mai veche mențiune păstrată a ciurului este însă mai târzie, din „Introducerea în aritmetică” a lui Nicomah din Gerasa (începutul secolului al II-lea d.Hr.), care i-l atribuie lui Eratostene.

Algoritmul lui Euclid a fost descoperit independent și în India și în China, unde a fost folosit mai ales pentru calcule de astronomie și de calendar.

La ce folosește

Cel mai mic multiplu comun apare la roțile dințate. Dacă o roată cu $12$ dinți angrenează cu una cu $18$ dinți, aceeași pereche de dinți se reîntâlnește după $[12,18]=36$ de dinți trecuți, adică după $3$ ture ale roții mici și $2$ ture ale roții mari. Inginerii aleg numere de dinți prime între ele tocmai ca dinții să se uzeze uniform.

Cel mai mare divizor comun apare la pavaje. O cameră de $360$ cm pe $480$ cm trebuie acoperită cu plăci pătrate cât mai mari, fără să tai vreuna. Latura plăcii trebuie să dividă și $360$, și $480$, deci cea mai mare este $(360,480)=120$ cm, și sunt necesare $3\cdot 4=12$ plăci.

Numerele prime protejează plățile pe internet. Criptarea folosită de bănci se bazează pe faptul că este ușor să înmulțești două numere prime ($17\cdot 23=391$), dar foarte greu să afli factorii când produsul are sute de cifre.

De bază

Numărul $b$ se divide cu $a$ (scriem $a\mid b$) dacă $b=a\cdot k$ pentru un număr natural $k$. Spunem că $a$ este divizor al lui $b$, iar $b$ este multiplu al lui $a$.

Criterii de divizibilitate: cu $2$ — ultima cifră este pară; cu $5$ — ultima cifră este $0$ sau $5$; cu $10$ — ultima cifră este $0$ (cu $10^n$ — ultimele $n$ cifre sunt $0$); cu $3$ — suma cifrelor se divide cu $3$; cu $9$ — suma cifrelor se divide cu $9$.

Exemplu: numărul $4572$. Ultima cifră, $2$, este pară, deci $2\mid 4572$. Suma cifrelor este $4+5+7+2=18$, care se divide cu $3$ și cu $9$, deci $3\mid 4572$ și $9\mid 4572$. Nu se divide cu $5$, pentru că nu se termină în $0$ sau $5$.

Un număr prim are exact doi divizori naturali: $1$ și el însuși. Numărul $1$ nu este prim (are un singur divizor), iar $2$ este singurul număr prim par. Un număr mai mare decât $1$ care nu este prim se numește compus.

Exemplul 2: numerele prime mai mici decât $30$ sunt $2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29$ — zece numere. Un număr impar nu este neapărat prim: $91=7\cdot 13$.

Mediu

Orice număr compus se scrie ca produs de numere prime (descompunerea în factori primi). Cu ea se calculează cel mai mare divizor comun, notat $(a,b)$, și cel mai mic multiplu comun, notat $[a,b]$.

Pentru $(a,b)$ iei factorii COMUNI, fiecare la puterea cea MAI MICĂ. Pentru $[a,b]$ iei TOȚI factorii, fiecare la puterea cea MAI MARE. Două numere cu $(a,b)=1$ se numesc prime între ele. Pentru orice două numere, $(a,b)\cdot[a,b]=a\cdot b$.

Exemplu: $60=2^2\cdot 3\cdot 5$ și $84=2^2\cdot 3\cdot 7$. Factorii comuni sunt $2^2$ și $3$, deci $(60,84)=12$. Toți factorii: $[60,84]=2^2\cdot 3\cdot 5\cdot 7=420$. Verificare: $12\cdot 420=5040=60\cdot 84$.

Cum recunoști ce se cere: „cel mai mare număr de pachete identice”, „cea mai mare latură a plăcii” — cauți un divizor comun cât mai mare, adică c.m.m.d.c. „Când se vor întâlni din nou”, „cel mai mic număr care se împarte exact la” — cauți un multiplu comun cât mai mic, adică c.m.m.m.c.

Exemplul 2: cel mai mic număr natural de două cifre care, împărțit pe rând la $4$, la $6$ și la $10$, dă de fiecare dată restul $3$. Numărul micșorat cu $3$ se divide cu toate trei, deci este multiplu al lui $[4,6,10]=60$: numerele posibile sunt $3, 63, 123,\ldots$ Cel mai mic de două cifre este $60+3=63$. (Fără condiția „de două cifre”, răspunsul ar fi chiar $3$, pentru că $0$ este și el multiplu al lui $60$.)

Avansat

Ideile care deblochează problemele grele de divizibilitate: combini numerele ca să dispară necunoscuta, numeri divizorii din descompunere și numeri cu grijă elementele care se repetă.

Ideea 1 — dacă $d$ divide două numere, divide și orice sumă sau diferență a multiplilor lor. Așa arăți că o fracție cu litere este ireductibilă.

Exemplu: arată că fracția $\frac{n+2}{2n+5}$ este ireductibilă pentru orice număr natural $n$. Fie $d$ un divizor comun al numerelor $n+2$ și $2n+5$. Atunci $d\mid 2(n+2)=2n+4$ și $d\mid 2n+5$, deci $d$ divide diferența $(2n+5)-(2n+4)=1$. Așadar $d=1$, iar fracția este ireductibilă.

Ideea 2 — numărul divizorilor se citește din descompunere. Dacă $n=2^a\cdot 3^b\cdot 5^c$, fiecare divizor alege un exponent pentru fiecare factor, deci numărul divizorilor este $(a+1)(b+1)(c+1)$.

Exemplul 2: $360=2^3\cdot 3^2\cdot 5$, deci are $(3+1)(2+1)(1+1)=4\cdot 3\cdot 2=24$ de divizori.

Ideea 3 — „cu $2$ sau cu $3$” se numără scăzând ce s-a numărat de două ori. De la $1$ la $100$ sunt $50$ de multipli ai lui $2$ și $33$ de multipli ai lui $3$; multiplii lui $6$, în număr de $16$, apar în ambele numărători.

Exemplul 3: câte numere de la $1$ la $100$ se divid cu $2$ sau cu $3$? Răspuns: $50+33-16=67$.

Ideea 4 — scrie numărul cu cifrele lui. $\overline{ab}+\overline{ba}=(10a+b)+(10b+a)=11(a+b)$, deci suma se divide mereu cu $11$.

Greșeli frecvente

Numărul $1$ considerat prim: un număr prim are exact doi divizori, iar $1$ are unul singur. Iar $2$ ESTE prim, deși este par.

„Impar” confundat cu „prim”: $9=3\cdot 3$, $15=3\cdot 5$ și $21=3\cdot 7$ sunt impare, dar nu sunt prime.

Criteriile amestecate: criteriul lui $5$ privește ultima cifră, nu suma cifrelor; criteriul lui $3$ privește suma cifrelor, nu ultima cifră. Și „se divide cu $3$ și cu $5$” cere verificarea ambelor condiții.

Regulile pentru c.m.m.d.c. și c.m.m.m.c. inversate: pentru $(24,36)$ se iau factorii comuni la puterea cea mai MICĂ, $2^2\cdot 3=12$; puterea cea mai mare dă $[24,36]=72$. Produsul $24\cdot 36$ este un multiplu comun, nu un divizor.

Adunarea intervalelor în loc de c.m.m.m.c.: autobuze care pleacă la $12$, $15$ și $20$ de minute se reîntâlnesc după $[12,15,20]=60$ de minute, nu după $12+15+20$.

La numărul divizorilor, exponenții adunați sau fără $+1$: $72=2^3\cdot 3^2$ are $(3+1)(2+1)=12$ divizori, nu $5$ sau $6$. Și la numărări cu „sau”, multiplii comuni se scad o dată: $30+18-6$, nu $30+18$.

Surse pentru partea istorică

  • Algoritmul lui Euclid apare în Elementele (în jurul anului 300 î.Hr.), cartea a VII-a, propozițiile 1–2; descoperit independent în India și China pentru astronomie și calendare — en.wikipedia.org
  • Euclid demonstrează că există o infinitate de numere prime în Elementele, cartea a IX-a, propoziția 20 — en.wikipedia.org
  • Eratostene din Cirene (secolul al III-lea î.Hr.); cea mai veche mențiune a ciurului este la Nicomah din Gerasa, în Introducerea în aritmetică (începutul secolului al II-lea d.Hr.) — en.wikipedia.org

Text generat cu ajutorul unui model AI și verificat înainte de publicare.

Toate temele · Simulări

Exersează tema

O fișă cu 6 probleme pe această temă, de la ușor la greu, fără limită de timp. La final vezi rezolvările și la ce nivel te-ai oprit.

Toate fișele, pe clase

An unhandled error has occurred. Reload 🗙

Rejoining the server...

Rejoin failed... trying again in seconds.

Failed to rejoin.
Please retry or reload the page.

The session has been paused by the server.

Failed to resume the session.
Please retry or reload the page.