Teorie · E2 Organizarea datelor, probabilități și elemente de statistică matematică · clasele V–VIII
Date statistice și probabilități: tabele, diagrame, frecvență, mediană, mod, amplitudine
Cum citești un tabel sau o diagramă, cum afli frecvența, media, mediana, modul și amplitudinea unui șir de date și cum calculezi probabilitatea unui eveniment, cu exemple rezolvate de la ușor la greu.
De unde vine
Probabilitățile s-au născut la masa de joc. Medicul și matematicianul italian Gerolamo Cardano (1501–1576), care se întreținea în bună parte din jocuri de noroc, a scris în jurul anului 1564 o carte despre jocurile cu zaruri, „Liber de ludo aleae”. Ea conține primul studiu sistematic al probabilităților, dar a fost tipărită abia în 1663, după moartea lui.
Momentul considerat de obicei începutul teoriei probabilităților este vara anului 1654, când francezii Blaise Pascal și Pierre de Fermat au schimbat cinci scrisori despre două probleme de joc. Una era „problema punctelor”: cum se împart corect banii puși în joc dacă partida se întrerupe înainte de final. Problema îi fusese pusă lui Pascal de un pasionat de jocuri, cavalerul de Méré.
Statistica a început ca numărătoare a populației. În 1662, englezul John Graunt a studiat listele de decese ale Londrei și a estimat din ele populația orașului; de aceea nașterea statisticii este adesea datată în acel an. Cuvântul german „Statistik” a fost introdus de Gottfried Achenwall în 1749 și însemna la început „știința despre stat”. Diagramele au venit mai târziu: scoțianul William Playfair (1759–1823) a publicat în 1786 primele grafice cu linii și cu bare pentru date economice, iar în 1801, probabil prima diagramă circulară.
La ce folosește
Media și mediana spun lucruri diferite despre salarii. Dacă cinci persoane câștigă $3000$, $3200$, $3500$, $4000$ și $20\,000$ de lei pe lună, media este $\frac{33\,700}{5}=6740$ de lei, deși patru dintre cei cinci câștigă mult mai puțin. Mediana, $3500$ de lei, descrie mai bine persoana „obișnuită”. De aceea statisticienii raportează des salariul median, nu doar pe cel mediu.
Probabilitățile arată de ce jocurile de noroc câștigă doar organizatorii. La loteria $6$ din $49$ există $13\,983\,816$ variante de bilet, deci un bilet are o șansă din aproape $14$ milioane să prindă cele șase numere.
În sport, frecvența relativă este procentul de reușită. Un baschetbalist care a înscris $45$ de aruncări libere din $60$ are frecvența de reușită $\frac{45}{60}=0{,}75$, adică $75\%$. Antrenorii folosesc astfel de cifre ca să aleagă cine execută aruncările în finalul meciului, iar meteorologii folosesc aceeași idee când anunță „$30\%$ șanse de ploaie”.
De bază
Frecvența unei valori este de câte ori apare ea în date. Media aritmetică este suma valorilor împărțită la numărul lor. Modul este valoarea cu frecvența cea mai mare. Amplitudinea este diferența dintre cea mai mare și cea mai mică valoare. Mediana este valoarea din mijloc a datelor ordonate crescător; dacă sunt un număr par de date, mediana este media celor două valori din mijloc.
Exemplu: notele $4$, $9$, $6$, $9$, $7$, $10$, $5$. Ordonate crescător: $4$, $5$, $6$, $7$, $9$, $9$, $10$. Sunt $7$ note, deci mediana este a patra, $7$. Modul este $9$, care apare de două ori. Amplitudinea este $10-4=6$.
Probabilitatea unui eveniment, când toate cazurile sunt la fel de probabile, este $P=\frac{\text{numărul cazurilor favorabile}}{\text{numărul cazurilor posibile}}$. Ea este un număr între $0$ și $1$.
Exemplul 2: se aruncă un zar. Cazurile posibile sunt $6$. Numerele prime de pe zar sunt $2$, $3$ și $5$, deci $3$ cazuri favorabile, iar probabilitatea de a obține un număr prim este $\frac{3}{6}=\frac{1}{2}$.
Mediu
La nivel mediu, datele vin într-un tabel de frecvențe sau într-o diagramă cu bare, iar tu trebuie să le „desfaci”: fiecare valoare apare de atâtea ori câtă este frecvența ei.
Exemplu: la un test, notele elevilor unei clase sunt: nota $5$ — $2$ elevi, nota $6$ — $3$ elevi, nota $7$ — $5$ elevi, nota $8$ — $6$ elevi, nota $9$ — $3$ elevi, nota $10$ — $1$ elev. Clasa are $2+3+5+6+3+1=20$ de elevi. Suma notelor este $5\cdot 2+6\cdot 3+7\cdot 5+8\cdot 6+9\cdot 3+10\cdot 1=148$, deci media este $\frac{148}{20}=7{,}4$. Modul este $8$, nota celor mai mulți elevi. Pentru mediană numeri: $20$ de note, deci contează a $10$-a și a $11$-a. Primii $2+3+5=10$ elevi au cel mult nota $7$, deci a $10$-a notă este $7$, iar a $11$-a este $8$. Mediana este $\frac{7+8}{2}=7{,}5$.
La probabilități, pasul greu este numărarea corectă a cazurilor posibile. Numerele de două cifre sunt de la $10$ la $99$, adică $90$, nu $99$.
Exemplul 2: se alege la întâmplare un număr de două cifre. Care este probabilitatea ca suma cifrelor lui să fie $5$? Cazurile favorabile sunt $14$, $23$, $32$, $41$ și $50$ — cinci numere (nu uita de $50$). Probabilitatea este $\frac{5}{90}=\frac{1}{18}$.
Avansat
Problemele grele de probabilitate și statistică nu cer formule noi, ci o numărare atentă.
Ideea 1 — „sau” cere grijă la numerele numărate de două ori. Numeri separat fiecare condiție, apoi scazi ce se află în amândouă.
Exemplu: se alege la întâmplare un număr de la $1$ la $60$. Care este probabilitatea ca el să fie divizibil cu $4$ sau cu $6$? Multiplii de $4$ sunt $15$, multiplii de $6$ sunt $10$, dar multiplii de $12$ (divizibili cu amândouă) au fost numărați de două ori: sunt $5$. Cazurile favorabile sunt $15+10-5=20$, deci $P=\frac{20}{60}=\frac{1}{3}$.
Ideea 2 — la două zaruri (sau două monede, două extrageri), cazurile sunt perechi ORDONATE. Zarul roșu cu $4$ și zarul albastru cu $6$ este alt caz decât roșu $6$ și albastru $4$. Sunt $6\cdot 6=36$ de cazuri posibile, toate la fel de probabile.
Exemplul 2: care este probabilitatea ca suma a două zaruri să fie cel puțin $10$? Cazurile favorabile sunt $(4,6)$, $(6,4)$, $(5,5)$, $(5,6)$, $(6,5)$, $(6,6)$ — șase. Deci $P=\frac{6}{36}=\frac{1}{6}$.
Ideea 3 — o frecvență necunoscută se află dintr-o ecuație. Dacă știi media, scrii definiția mediei cu necunoscuta în ea.
Exemplul 3: $4$ elevi au luat nota $6$, $x$ elevi nota $8$ și $2$ elevi nota $10$, iar media clasei este $7{,}6$. Atunci $\frac{6\cdot 4+8x+10\cdot 2}{4+x+2}=7{,}6$, adică $44+8x=7{,}6(6+x)=45{,}6+7{,}6x$. Rezultă $0{,}4x=1{,}6$, deci $x=4$ elevi.
Greșeli frecvente
Mediana citită din lista neordonată: întâi ordonezi datele crescător, apoi iei valoarea din mijloc. Pentru $12$, $7$, $15$, $9$, $20$, $11$, $10$, mediana este $11$, nu $9$ (a patra valoare din listă așa cum e scrisă).
Mod confundat cu frecvența lui: modul este NOTA care apare cel mai des, nu numărul de elevi care au luat-o. Dacă $9$ elevi au luat nota $7$, modul este $7$, nu $9$. Nici nota cea mai mare nu este automat modul.
Media făcută fără frecvențe: dacă $3$ elevi au $8$ și $2$ elevi au $10$, media nu este $\frac{8+10}{2}=9$, ci $\frac{3\cdot 8+2\cdot 10}{5}=8{,}8$. Se împarte la numărul de elevi, nu la numărul de note diferite.
Mediana unui număr par de date: cu $20$ de elevi nu există un singur elev „din mijloc”; mediana este media notelor elevilor al $10$-lea și al $11$-lea.
Cazurile favorabile împărțite la celelalte cazuri, nu la toate: cu $5$ bile roșii, $7$ albastre și $8$ verzi, probabilitatea de a extrage una albastră este $\frac{7}{20}$, nu $\frac{7}{13}$. Nici culorile nu sunt „la fel de probabile”: contează câte bile are fiecare.
Perechile de zaruri numărate fără ordine: suma $7$ se obține în $6$ cazuri din $36$, nu în $3$. Și sumele de la $2$ la $12$ nu sunt la fel de probabile: suma $2$ apare într-un singur fel, suma $7$ în șase.
Surse pentru partea istorică
- Gerolamo Cardano (1501–1576), jucător de noroc, a scris Liber de ludo aleae în jurul anului 1564, publicată postum în 1663, primul studiu sistematic al probabilităților — en.wikipedia.org
- Corespondența Pascal–Fermat din vara anului 1654, cinci scrisori, pune bazele teoriei probabilităților — mathshistory.st-andrews.ac.uk
- Problema punctelor i-a fost pusă lui Pascal în jurul anului 1654 de cavalerul de Méré (Antoine Gombaud) — en.wikipedia.org
- Nașterea statisticii este adesea datată 1662 (John Graunt); cuvântul Statistik a fost introdus de Gottfried Achenwall în 1749, cu sensul de știință despre stat — en.wikipedia.org
- William Playfair (1759–1823), scoțian, a introdus în 1786 graficele cu linii și bare, iar în 1801 probabil prima diagramă circulară — en.wikipedia.org
Text generat cu ajutorul unui model AI și verificat înainte de publicare.